Bun venit! Intra Inregistreaza-te

cautare avansata

Ramana

Ramana
18 decembrie, 2014 08:25
Buna, observ ca nu prea mai activeaza nimeni aici.
Dupa indelungate rataciri, nici acum nu stiu exact pe unde ma aflu, l-am descoperit pe Ramana prin Mooji si Papaji. Sunt genul de om care culege ce-i foloseste de peste tot.Nu am nimic impotriva niciunei filozofii, practici sau religii, dupa mine toate duc in acelasi loc pe diferite cai. Doar ca nu toate sunt ok pentru toti oamenii, asa si cu mine.
La Papaji, Mooji si ulterior Ramana, am ajuns datorita unor probleme pe care am incercat sa le inteleg, sa-mi explic tot felul de ''de ce-uri''.In acest moment, pe langa intelegerea lui Ramana si cei doi plus Eckhart, mai practic si rugaciunea si ceva din ortodoxism care ma linisteste foarte mult.

Revenind la Ramana, pe care l-am inteles mai bine prin Mooji, am incercat practica ''Cine sunt eu'' si pentru o perioada scurta de timp am avut o stare de liniste si acceptare care din pacate s-a dus cu prima bubuitura data de despartirea de prietenul meu. Am cazut de pe cei mai inalti nori si m-am facut praf smiling smiley.
Desigur, eram constienta ca nu faci primavara cu o floare si ca ai nevoie de continuitate in practica si de prezenta unui maestru, dar caderea aia m-a determinat sa intreb daca nu cumva doar ma joc, imit...vorbe, stari, concluzii, etc.

Unde vreau sa ajung de fapt, la a ma cunoaste mai bine, la reintregirea mea, la acea stare de pace si de acceptare a lucrurilor si imputinarea dorintelor.In acest moment incerc sa ma adun, sa mai tai din dorinte, sa aflu ce-i cu mine, cine sunt eu si de ce aduc anumite tipare in viata mea.

Imi este foarte greu, progresele sunt mici si uneori ma intreb daca noi, muritorii de rand, vom reusi vreodata sa devenim autentici si nu imitatori de citate si stari de beatitudine.
Oricum ar fi voi insista pe Ramana, ma ajuta enorm.
Re: Ramana
18 decembrie, 2014 11:50
Buna.
Sint multe lucruri foarte bune in postarea ta. E adevarat, forumul asta cam stagneaza, dar nu din vina mea. Oamenii au alte probleme azi, la noi, cu guvernele care se succed la infinit, foamete si ipocrizie.

Ramana este o cale buna - nu cred ca toate sint bune. Buna pentru ca merge direct la tinta, adica la ultima realitate (care se suprapune tuturor) care este Sinele. Sinele trebuie realizat si pe urma, vorba apostolului, toate ti se da. Intrebarea este cum? Si asta vreau sa te intreb si pe tine: cum ai practicat? Deci, precis, cum ai facut? Starea de liniste si acceptare care zici ca s-a dus nu are legatura cu practica lui Cine sint eu. Este o stare care vine si pleaca, se succede cu celelalte, ca si yin-yang. Dar la tine e legata de pierderea prietenului care nu este o experienta de doi bani. Lasa urme.

Ca sa continui pe acest subiect - Ramana - trebuie sa-mi explici ce anume ai facut. Asa ca astept raspunsul tau.

PS De Papaji si Mooji nu am auzit niciodata. Eu cred ca e bine sa mergi direct la Ramana si nu prin filtre.
Re: Ramana
22 decembrie, 2014 05:49
Papaji - discipol al lui Ramana iar Mooji -discipolul lui Papaji. De la Mooji am mers inapoi la sursa. Studiez in acelasi timp si Eckhart Tolle care pune mult accent pe Puterea Prezentului si trairea clipei de ACUM. Toti vorbesc, usor nuantat, de acelasi lucru. Spun asta ca sa intelegi intregul climat in care m-am scaldat.

Anul trecut, am fost impinsa de niste probleme Papaji (nu mai traieste), asa am aflat despre conceptul ‘’Keep quiet’’, despre importanta introspectiei si a realizarii sinelui, despre stricaciunile mintii si egoului lasate nesupravegheate. Am inceput sa experimentez starea ''i AM'', cufundarea in fiinta si desi nu eram obisnuita cu acest gen de meditatie, am constatat o usoara stare de liniste si multumire, marcate cu un zambet. Nu am avut continuitate, mai tarziu am abandonat practica dar nu si ideea si am revenit la meditatiile obisnuite cu lumina si iubire, imagini feerice, etc.
Anul acesta, prin vara l-am cunoscut pe prietenul meu, relatia a fost foarte problematica de la bun inceput, despartirea era necesara, era foarte crititc, dur, nu-I placea nimic de la viata, avea principii morale total opuse de ale mele, eu creasem un atasament foarte puternic fata de el, insa partea buna a relatiei a fost ca m-a trezit, cel putin asa sper, m-a trezit din pseudospiritualitatea in care eram.

Dificultatile m-au impins catre studiu profund. Asa am constientizat cate probleme atrag din cauza egoului, a lipsei de rabdare, a mintii care rataceste fara incetare, a importantei de sine, a tiparelor repetitive care atrag multe experiente dureroase si pe care practic eu le sustineam prin puterea data de aceste meditatii, meditatii despre care Ramana afirma ca nu ne vor ajuta pana cand nu ne curatam mintea si nu vom ajunge la esenta. Am facut o obsesie din nevoia de a fi cu cineva si de aici o usoara disperare pentru ca din cauza dificultatilor de a atrage si mentine o relatie, am inceput sa ma intreb daca nu cumva e ceva in neregula cu mine si ca de fapt cautarile mele trebuie orientate catre ceva mult mai profund si mai palpabil, adica realizarea de sine inainte de toate si apoi restul ...daca le mai doresc smiling smiley.

Prin toamna am ajuns la Ramana, am citit doar din: ‘’Viata si Invataturile Inteleptului Ramana Maharshi’’. Am inceput sa-mi pun frecvent intrebarea ''Cine sunt eu'', incepusem sa fiu pe pozitia de observator al mintii, sa tai gandurile si tiparele de la radacina. Intre timp, show-rile cu prietenul continuau la scara larga. Ne desparteam si ne impacam frecvent, certuri mari, suferinta multa. La un moment dat am ajuns intr-un punct in care, aparent, reusisem sa nu ma mai las afectata de exterior, eram linistita, nu-mi mai pasa daca eram sau nu cu el. Dar aceasta stare, a trecut dupa o saptamana, pentru ca asa cum spuneam la prima bubuiala si cea mai mare, s-a naruit totul in jurul meu, nu mai credeam in nimic, nu mai functiona nimic, eram atat de prinsa in suferinta mea incat am inceput sa alerg pe la biserici dupa ajutor ca sa n-o iau razna.

Usor, usor mi-am revenit, am realizat cu multumire ca aceasta despartire a fost un lucru foarte bun pentru mine si incep sa-mi reiau practica. Problema este ca am ajuns la un prag pe care nu-l mai pot depasi. Inteleg totul dar numai la nivel mental, intreb ‘’cine sunt eu’’ si e ca si cum mi-ar raspunde tot mintea. Nu reusesc sa mai ajung in starea de liniste, cel putin nu aia naturala. Sunt in la nivelul in care mintea mea se linisteste doar cu respiratii pentru perioade scurte de timp. In continuare ea isi vede de traiectoria ei, iluzii, vise, obsesii, dorinte, frici…frica de singuratate. Am inteles ca e un process de durata practica lui ‘’Cine sunt eu’’ dar desi cred in el, nu am continuitate si profunzime, abandonez foarte usor. Probabil am devenit dependenta de rezultatele bune dar de scurta durata pe care mi le ofera celelalte tehnici.

‘’Cum va putea deveni mintea liniștită?
Prin întrebarea "Cine sunt eu?", gândul "Cine sunt eu?" va distruge toate celelalte gânduri și precum bățul folosit pentru a aprinde un rug de foc, el însuși în final va fi distrus. Atunci va înflori Realizarea de Sine’’

in speranta ca nu am plictisit
Re: Ramana
22 decembrie, 2014 06:37
shanti a scris:
-------------------------------------------------------

>
> ‘’Cum va putea deveni mintea liniștită?
> Prin întrebarea "Cine sunt eu?", gândul "Cine
> sunt eu?" va distruge toate celelalte gânduri și
> precum bățul folosit pentru a aprinde un rug de
> foc, el însuși în final va fi distrus. Atunci
> va înflori Realizarea de Sine’’
>
> in speranta ca nu am plictisit

Mintea nu poate fi linistita. Decit daca duci o viata conforma cu normele, retrasa ca si calugarii si nici atunci. Starea mintii este sa functioneze continuu chiar si noaptea, in vise. Problema este ce se roteste in ea: idei depresive sau pozitive. I-am spus cuiva azi: vezi, ce este gindul, aer! Sau o bula de apa, adica gol, vid, nimic. Si totusi, acest nimc te face sa te simti fericita sua nu. Gindul te stapineste iar cind se asociaza cu amintirea si emotia e jale. Deci totul e gind - vid - si amintire, adica emotii fixate in memorie.

Nu am inteles cum practici tu Cine sint eu ca meditatie. Te rog sa-mi explici ca unui prost. Adica de la A. Practicile nu seamana, mai ales daca nu sint supravegheata de un Maestru.

Practica noastra nu este un ego in plus, adica un supraego. Am vazut la Bivolaru oameni care se cred semi-zei pentru ca "fac [sic] yoga". Ii trateaza pe ceilalti de sus sau incearca sa-si controleze relatiile prin yoga. Este o practica proasta, sau, cum zice Chogyam Trungpa, materialism spiritual. Adica ne mobilam eul cu noi si noi furniture ca sa facem impresie sau sa obtinem avantaj in fata celorlalti. Nu trebuie practicat astfel si in acest sens Ramana este un model de... modestie si chiar smerenie. Asta e un prim pas, sa stii ca nu ai nimic in plus fata de ceilalti si nici vreo solutie de-a -gata de rezolvat orice... Dar despre astea mai incolo. Deocamdata raspunde-mi la intrebarea de mai sus: cum practici, ce faci precis, pas cu pas, cuvint cu cuvint.



Editat de 2 ori. Ultima editare la 23/12/2014 05:52 by avatar.
Re: Ramana
23 decembrie, 2014 03:23
Meditatia de fapt este mai degraba o simulare a ceea ce-ar trebui sa fie, incerc sa intru in starea de liniste, lasand gandurile sa treaca fara a ma identifica cu ele, uneori imi repet mental keep quiet sau eu nu sunt acest gand, eu nu sunt corpul si emotiile mele, eu nu sunt aceasta amintire...Cine sunt eu? Atunci cand las gandul sa treaca, fara a-l opri sau incerca sa scap de el, am constatat ca dispare de la sine, desigur daca e o obsesie, reapare sub o alta forma si tot asa. Cred ca este cea mai grea meditatie dar nu stiu de ce am senzatia ca ar fi si cea mai reala, cel putin pentru mine care am o gandire compulsiva si foarte des dau iama-n trecut.Repet, nu am continuitate pt ca mi se pare foarte dificil sa incerci sa ramai in tacere.

Pe parcursul zilei incerc introspectia cu ''Cine sunt eu?, de unde apare acest gand?, este el din ego?, cine este egoul?, cine sufera?''.
Re: Ramana
23 decembrie, 2014 05:44
shanti a scris:
-------------------------------------------------------
> Meditatia de fapt este mai degraba o simulare a
> ceea ce-ar trebui sa fie, incerc sa intru in
> starea de liniste, lasand gandurile sa treaca fara
> a ma identifica cu ele, uneori imi repet mental
> keep quiet sau eu nu sunt acest gand, eu nu sunt
> corpul si emotiile mele, eu nu sunt aceasta
> amintire...Cine sunt eu? Atunci cand las gandul sa
> treaca, fara a-l opri sau incerca sa scap de el,
> am constatat ca dispare de la sine, desigur daca e
> o obsesie, reapare sub o alta forma si tot asa.

Pai tocmai asta e - gindurile nu dispart niciodata. Desi sint vid, adica forme fara continut, ele revin mereu mai ales daca sint legate de experiente emotionale trecute care au lasat amprente in memorie.

> Cred ca este cea mai grea meditatie dar nu stiu de
> ce am senzatia ca ar fi si cea mai reala, cel
> putin pentru mine care am o gandire compulsiva si
> foarte des dau iama-n trecut.

Trecutul este prezent permanent chiar daca pe moment nu sintem constienti de el. Fiintele foarte introvertite pot confirma ce zic aici.

Repet, nu am
> continuitate pt ca mi se pare foarte dificil sa
> incerci sa ramai in tacere.

Dificultatea nu este tocmai semnul ca faci bine ce faci. Cum am mai zis, nu trebuie sa facem performanta, sa atingem nu-stiu-ce culmi.

> Pe parcursul zilei incerc introspectia cu ''Cine
> sunt eu?, de unde apare acest gand?, este el din
> ego?, cine este egoul?, cine sufera?''.

OK. Dar ce cauti de fapt? Ce speri sa obtii facind aceasta introspectie? Aici e cheia si a practicii si a rezultatului.
Tu ai zis mai sus:

Quote

Unde vreau sa ajung de fapt, la a ma cunoaste mai bine, la reintregirea mea, la acea stare de pace si de acceptare a lucrurilor si imputinarea dorintelor.In acest moment incerc sa ma adun, sa mai tai din dorinte, sa aflu ce-i cu mine, cine sunt eu si de ce aduc anumite tipare in viata mea.

Cam multe in acelasi timp si amestecate. Ce ar fi sa definesti un singur orizont, eventual care sa le includa pe toate?
Re: Ramana
23 decembrie, 2014 07:25
Da, acel orizont ar fi - reintregire-, cred ca le cuprinde pe toate....daca am inteles eu bine.
Re: Ramana
23 decembrie, 2014 07:39
shanti a scris:
-------------------------------------------------------
> Da, acel orizont ar fi - reintregire-, cred ca le
> cuprinde pe toate....daca am inteles eu bine.


Uite, cind vorbim de religie sau spiritualitate intotdeauna pornim de la mobil. Si in buddhism, in crestinism, oriunde mobilul este eliberarea de suferinta. Cauza suferintei difera - la crestini este caderea - la buddhisti iluzia, la taoisti pierderea lui Tao. Toate religiile sau spiritualitatile - pentru ca buddhismul nu e chiar religie - pornesc de la confirmarea suferintei si definirea ei, apoi de la stabilirea caii care duce la eliberare. Si la Ramana e la fel - exista suferinta, exista cauza, exista metoda. Problema e: ce cauti tu? Reintregire, zici. Cum asa? Considera-ma un idiot si explica-mi in consecinta ce este aceasta reintregire pentru tine, concret. Ca sa vedem daca metoda lui Ramana te poate rezolva.
Re: Ramana
23 decembrie, 2014 08:26
Presupunand ca reintregirea contine implicit si starea de pace, o sa-ti raspund prin intermediul unor citate din Ramana care mi-au atras atentia:

''Discipolul: Cum pot să obțin pacea? Am impresia că nu o pot obține prin Vichara (investigarea adevărurilor profunde printr-o metodă rațională).
Maestrul: Pacea este starea ta naturală. Mentalul este cel care creeaza obstacolele. Vichara ta a fost în întregime o creație a mentalului. Caută natura spiritului, și vei vedea că mentalul va dispărea. Căci nu există nimic din toate acestea, decât un mental fără gânduri. Deoarece gândurile apar totuși fără încetare, tu le atribui o origine pe care o numești spirit sau mental. Dar atunci când cauți natura acestuia din urmă, sfârșești prin a descoperii că el nu există. Când mentalul dispare astfel, te cufunzi în pacea eternă.''
...''Când va fi transcensă lumea (care reprezintă de fapt obiectul văzut)?
Atunci când mintea, care este cauza tuturor percepțiilor și acțiunilor, devine liniștită și imobilă, lumea este transcensă.''.........''Discipolul: Cum putem face ca mintea rebelă să devină calmă și liniștită?
Maestrul: Întoarceți-vă la izvorul ei ca s-o faceți să dispară, sau practicați o renunțare totală ca s-o înfrângeți total. Acest sacrificiu este echivalentul Cunoașterii Sinelui. Ambele căi implică în mod necesar propria voastră disciplinare. Ego-ul nu se supune decât atunci când recunoaște prezența Puterii Supreme.''
Re: Ramana
23 decembrie, 2014 08:35
Ce anume ti-a atras atentia la aceste citate? Ele vorbesc de pe pozitii diferite: vichara si renuntare. Despre renuntare am zis si eu mai sus cind am pomenit de calugari. Despre ginduri am spus si eu ca sint vid dar ca au totusi efect asupra eului pentru ca sint legate de amintiri si emotii. Tie ce ti-a atras atentia la aceste citate?
Re: Ramana
24 decembrie, 2014 02:50
ambele idei mentionate de tine smiling smiley

disciplinare mintii - stare de pace -reintregiresmiling smiley

M-ar fi incurajat sa aflu daca in afara somitatilor, mai exista persoane care au reusit sa ajunga la o stare de liniste, folosind calea Ramana, Cazuri reale, nu falsuri.La teorie si sfaturi ma pricep si eu, la practica sunt varza.
Re: Ramana
24 decembrie, 2014 03:50
shanti a scris:
-------------------------------------------------------

> M-ar fi incurajat sa aflu daca in afara
> somitatilor, mai exista persoane care au reusit sa
> ajunga la o stare de liniste, folosind calea
> Ramana, Cazuri reale, nu falsuri.La teorie si
> sfaturi ma pricep si eu, la practica sunt varza.

Asa cum am spus pacea nu poate fi realizata decit in minastire si traind dupa norme. Deci e imposibil de realizat in lumea noastra moderna. Dar pacea nu e scopul ultim. Apoi daca cineva a realizat pacea nu putem sti. Lucrul asta nu se poate dovedi stiintific, asa ca trebuie sa credem pe cuvint. Putem recunoaste pe cineva ca e acolo daca sintem si noi. Altfel se merge pe incredere. Cert e ca inainte de a fi somitate Ramana era simplu Venkataraman si a realizat Sinele in urma unei experiente personale. Avea in jur de 18 ani.

Teoria e si ea importanta pentru ca gasim multe erori de interpretare sau traducere, de pilda in citatele date de tine:
Quote

Vichara (investigarea adevărurilor profunde printr-o metodă rațională).

Vichara nu este invesigarea adevarurilor profunde ci cercetarea eului.
Regretam dar numai utilizatorii inregistrati pot posta in acest forum.

Click aici ca sa intri